Școala nr. 3 de băieți din Tecuci (fragment)
La 7 ani de la inaugurarea ei, școala funcționa în casele închiriate de către comunitate de la Oto Ritter. La data de 29 octombrie 1875, Johan Slegel, socrul lui Ritter, solicita primarului eliberarea unui „mandat de procurator pentru plata chirii caselor”. Nu avem o descriere a localului în care funcționa școala la 1875, dar putem intui problemele întâmpinate dintr-o cerere a directorului școlii către primar, prin care se solicită repararea sobelor de la clasa I și clasa a II-a, „după cum a prevăzut în deviz domnul arhitect”.
Un an mai târziu, dintr-un proces verbal al Consiliului local, clădirea apare ca fiind „sănătoasă și bună pentru școală”. Din păcate, casa nu era destinată elevilor, ci „este ocupată de director și numai o mică odăiță ocupată de elevii clasei a III-a”. Restul elevilor, grupați în două clase, clasa I și clasa a II-a, erau mai puțin norocoși, deoarece studiau „într-un adaos, o poiată, care nu putea fi locuită de oameni, și mai ales de 50 de copii care stau înghesuiți”.
O altă problemă a școlii, indentificată de o comisie formată din consilieri locali, arhitect și medicul orașului, era legată de poziționarea „părților de la nord, compuse mai mult din ferestre, ceia ce iarna aduce frigul și vara fierbințeala”.
Drept urmare, se propune găsirea unui nou local de școală încăpător și pentru director și pentru clasele de elevi, iar în cazul în care nu se poate închiria o asemenea clădire, casele lui Oto Ritter să rămână doar pentru elevi. Îmbunătățirile aduse școlii în anul 1880 au fost notate într-un „devisu stimativupentru reparațiunea școalelor”. Conform acestui document aflăm că au fost puse 10 geamuri, două mese „au fost îmbrăcate cu mașama neagră”, soba din cancelarie a fost reparată, iar o tablă, „vopsită și liniată”.
Școala va beneficia de un nou imobil construit între 1888 și 1894 de către „dl. antriprinor Schalbak”. În anul 1895, arhitectul Grigore Cerchez o numește „Școala Bulgaru”, desigur după numele străzii și al suburbiei Bulgari unde se află localul ei. Acum, „ea se află în stare bună de conservare și întreținere, afară de ușa de la intrare de la școala din dos, care mai are nevoie de ajustare”. De asemena „ușile mici de la intrările de serviciu la locuința Directorului dinspre strada Bulgaru Prezintă crăpături care trebuiesc reparate, iar la unele coșuri s-a produs stricăciuni”.
Fragment din volumul „Contribuții privitoare la începuturile învățământului tecucean. Studiu și documente ”. Grapho Press, Tecuci, 2014.
Foto: Școala nr. 3 de băieți (secolul al XIX-lea prima jumătate a secolului al XX-lea), Școala nr. 6 (în a doua jumătate a secolului al XX-lea).